Un vis

A fost un vis?A fost iluzia unei minti incetosate de atata realism?Nu stiu!Insa pot spune ca a fost cel mai fantastic moment din viata mea.Atunci cand l-am vazut pentru prima oara pe el.
M-am trezit de dimineata si la tot ce ma puteam gandi era imaginea frumoasa ce mi se aratase in timpul noptii linistite de iarna.Am aruncat o rpivire fugara afara dar stiam ca nu voi gasi decat orasul ,care in ciuda stratului gros de zapada isi continua linistit viata.”Am vazut azi-noapte un om pe acoperisul de pe blocul vecin!”,i-am spus mamei mele.”Iar ai visuri ciudate?!” raspunde ea numai pe jumatate atenta la vorbele mele.Eu nu visasem,de asta eram sigura.
Visez in fiecare noapte,fantezia si imaginatia ma fac ceea ce sunt…Ningea afara asa cum de mult nu a mai facut-o.Fulgi mari,alib cadeau acoperind in straturi asfaltul rece si monoton.Nici o lumina nu era aprinsa doar ici si colo se zareau beculetele vreunui bradut impodobit pentru Craciun.Si mai eram eu…treaza in miez de noapte cu gandul zburand aiurea pe meleaguri nestiute si nemaintalnite de alti oameni.Eu singura cu lumea mea!Vedeam pe perete umbra ninsorii de afara,domoala si fermecata.Asa ca m-am ridicat sa o privesc mai bine si sa ma bucur de frumusetea ei.Dar nu am vazut zapada…ci o pelerina neagra(sau era alba?) fluturand usor aer.Drept,inalt si impunator se profila pe orizont imaginea unui tanar.Statea pe un acoperis !”Visez?”mi-am frecat uimita si incredula ochii.El a ramas acolo totusi,sfidand frigul iernii si realitatea.A ramas acolo pentru mine caci stiam ca ma priveste.Nu am sa uit niciodata cum am stiu cine este si cum se cheama.Masar,asa ii era numele,era brunet iar in profunzimea ochilor sai te puteai pierde ore intregi.Nu imi amintesc cat am stat la fereastra privindu-l dar intr-un tarziu m-am intors in pat si am adormit.Nu mi s-a mai aratat de atunci dar eu il astept mereu…chiar si acum dupa atatia ani.Va veni,intr-un final va veni la mine.